Am avut de-a face cu multe cupluri, nu am calculat nicioadată cu exactitate numărul, însă ne amintim de fiecare în parte: cum ne-am cunoscut, cum și când am petrecut samd. Am întâlnit și întâlnim mai multe tipologii de cupluri: extrovertite, introvertite, jucăușe, timide, distante sau bine sudate.
Pentru că în această perioadă am decis să ne hrănim cu amintiri frumoase, vom lua la rând câteva cupluri dragi nouă și vă vom povesti experiența trăită alături de ei.
Astăzi ne oprim la Maria și Vlad, un cuplu bine sudat, care ne-a arătat ce înseamnă iubirea adevărată. De fiecare dată când vorbim despre ei, sau vedem că ne lasă un mesaj/comentariu pe Facebook, ne cuprinde o stare de bine. Nici nu mai stiu luna, ziua, ora la care ne-am văzut, dar se întâmpla cu un an și ceva înaintea marelui eveniment. În doar câteva momente de când ne-am așezat la povești, am simțit că suntem pe aceeași lungime de undă și că întâlnirea noastră este de bun augur. Vlad a fost relaxat și vorbăreț din primele minute. Ne vorbea și ne trata ca pe prietenii săi, râdea cu gura până la urechi și aproba tot ce spuneam. Maria s-a arătat mai timidă, însă nu ezita să intervină din când în când cu replica:”am urmărit tot ce faceți, ne place foarte mult, vă dorim din tot sufletul la nunta noastră”. Noi nu ajunsesem cu prezentarea nici la jumătate, însă ei se vedeau/ne vedeau deja la nuntă.
Cel mai frumos și de apreciat lucru pe care l-am văzut la ei a fost respectul pe care îl poartă unul celuilalt. Indiferent de ce spunea celălalt, se aprobau de fiecare dată din priviri, cu zâmbete pe buze și strălucire în ochi. La orice frază spuneam, fiecare dintre ei completa:”Dacă ei/lui îi place ...”, “Cum dorește Maria ...”, sau “Cum dorește Vlad ...”. Nu s-au contrazis, nu s-au înțepat, fiecare dorea la rându-i să-l vadă fericit și împăcat pe celalalat. De cele mai multe ori însă, aveau aceeași părere și se se înțelegeau din priviri. Nu am discutat prea multe despre organizarea nunții, chiar dacă am stat la cafea cam 3 ore și jumătate. Ne-am dat seama imediat câte lucruri avem în comun și am povestit despre tot felul de subiecte, care nu aveau legătură cu nunta.
Îmi amintesc și acum că după întâlnire, încă din parcare, i-am spui lui Florin:”Cât de mult îmi place de ei, se vede că se iubesc mult ... mi-a dat o stare de bine întâlnirea cu ei!”.
Timpul a trecut de îndată, iar noi eram foarte nerăbdători să le fim alături și să le cunoaștem familia/prietenii, despre care ne-au vorbit la fiecare întâlnire. În seara nunții, când i-am văzut pe Maria și Vlad, m-am oprit în loc și am zis WAW: erau eleganți, emoționați și le sclipeau ochii de fericire. De cum am ajuns, m-au strâns în brațe ca și cum eram cea mai bună prietenă a lor: păi n-ai cum să nu dai tot ce poți când ești primit cu așa energie pozitivă. Am fost întâmpinată cu o sticlă de vișinată din Ardeal (de la Vlad), cu mesaj personalizat, care m-a dat pe spate (nu că aș fi băut-o pe loc).
Am fost primiți foarte frumos de familiile lor, a fost o nuntă mică la care ne-am simțit ca între prieteni. S-a dansat, s-a cântat și s-a râs .... mult! Adică erau pe sub mese de râs, majoritatea invitaților. Scriu și râd, că îmi amintesc mare parte din momentul pălăriei fermecate.
A trecut noaptea repede, prea repede. Spre dimineață am stat la taclale cu nașii (super nași, de altfel), cu părinții și cu invitații rămași. Erau impresionați de cum a decurs evenimentul și bucuroși că ne-au întâlnit. Maria și Vlad, râzând, le tot spuneau: ”V-am zis noi că sunt bestiali!”
Ni se face pielea de găină când povestim toate acestea, căci pentru noi, ce rămâne în urmă este cel mai important. Era cât pe ce să facă și luna de miere tot cu noi. Am avut o minivacanță la munte după nunta lor, și eram în locuri apropiate. Nu ne-am sincronizat programul, dar nu ne-ar fi părut rău.
Iată că a trecut jumătate de an de la nuntă, iar noi ne-am ales cu încă o pereche de prieteni foarte mișto. Deși am fost nevoiți din diverse motive să amânăm întâlnirea stabilită cu ceva timp în urmă, vorbim destul de des.
Rămâneți așa cum sunteți și iubiți-vă la fel de mult. Sunteți un exemplu atât pentru noi, cât și pentru cei din jurul vostru.
PS: după ce trece pericolul, ne vedem la o căpșunată!
